O cea?? alb?, l?ptoas? se ridica deasupra v?ii, aproape de p?dure. Era ceva care amintea despre mla?tinile albe, ce?oase, ascunse ?n locuri umede ?i calde. Dar, ?n ciuda acestui fapt, p?mantul din jur era acoperit c-o pojghi?? groas?, demult ?nsetat? de ap?. La fel frunze uscate acopereau p?mantul, chiar dac? era ?nc? prim?var? ?i natura din jur abia se ?ntorcea la via??.

  Apoi erau copacii adormi?i ce p?reau f?r? via??. La fel ?i crengile care st?teau drepte de parc? un pictor faimos trasase, c-o pensul? magic?, conturul fiin?ei lor. ?i trunchiurile lor groase aveau de asemenea o nuan?? de cafeniu-?nchis, cu urme de mu?chi verde pe ei. Iar ici ?i colo, pe ?ntreaga scoar??, p?ianjeni s?lbatici se urcau ?i coborau, mi?candu-se haotic, iar mi?carea lor n??tea, ?n sufletele copacilor, o sclipire de via??.

  Apoi, mu?chiul, de un verde-?nchis, din cauza ce?ii, p?rea a fi ?i mai fraged. Anume textura mu?chiului, moale ?i lipicioas?, ?i f?cea pe cei ce-l atingeau s? compare acea substan?? cu ceva care-i f?cea adesea s? se cutremure pe din?untru - un corp f?r? via?? ?n el, rece ?i moale, un adev?rat co?mar.

  Pe p?mant ?ns?, peste tot ?n jurul mu?chiului, se tarau ?ncet liane, de parc? ?erpi misterio?i ar fi ?ncercat s? ajung? la o destina?ie final?, avand, ?n creierul lor mic, un scop malefic. Iar mi?carea lor ciudat?, haotic? ?i ?nfrico??toare, d?dea unuia impresia c? dac? petrece ceva timp acolo se poate sim?i prins ?ntr-o poveste bizar?, antic?, ?n care vr?jitoarele b?trane ?ncearc? s? transforme lumea ?n ceva nev?zut pan? atunci.

  Apoi, privind ?n sus, nu se vedea nicio lumin?, chiar dac? copacii nu aveau deloc via?? ?n ei. ?i crengile lor, crescute ?i ?ncalcite de-a lungul sutelor de ani, d?deau senza?ia unei bol?i, sculptate ?n piatr? vie. Iar pe acea cupol? din ramuri dezgolite o imagine feeric? fu ?n cele din urm? sculptat? din crengi ?ncalcite. ?i acele crengi, ce p?reau a se ?ine unele de altele, p?reau a dansa un romantic tango antic, iar acele crengi, lipsite de suflete, erau totu?i dansatori vii, pe-o cupol? de basm, unul dintre acelea pe care c?l?torii le spun adesea la botul calului, pove?ti epice spuse cand ?nc? noaptea e tan?r?, cand ai pe cineva al?turi, cand ochii omului drag te privesc cu nesa?, iar tu, complet fascinat de acea privire, vezi ?n ei sclipind curiozitatea vie, ceva ce te face s? te sim?i extrem de important.

  Dar chiar ?i a?a, cu toat? frumuse?ea din jur, un ciudat sentiment de vertij se treze?te adanc ?n interior, ?n timp ce unul se uit? ?n sus. ?i cum nu de altfel cand nimic ?n jur nu se mi?c?, nici un curent de aer nu ?nconjoar? c?l?torii care trec prin p?dure. Dar chiar si a?a, acolo, ?n acel loc mistic, te po?i sim?i ame?it ?i ciudat, de parc? ai fi b?ut ceva interzis care acum te-a luat ?n puterea lui ?i sim?i c? te ?nvar?i ?ntr-un carusel al sor?ii. ?i, cu acel vertij, se aud voci, care ?optesc despre acele evenimente diabolice care au loc sau au avut loc vreodat? ?n acel templu al Umbrelor.

  O.S:

  (Tamil: ?oapte)

  Mara?ap pa??attākku va?iyākap pātaiyaik ka?appavarka? mōyari? a?imaika? e??u capikkappa?uki?ārka?. U?ka? ā?māvai picācukku vi??u, nī?ka? ulakai velvīrka?, ā?āl nī?ka? o??ait terintu ko??a vē??um, anniyarē - ta?ka? ā?māvai vi??avarka? ippōtu uyiru?a? illai, orupōtum i?akka mā??ārka?. Avarka? ta?ka? ejamā?arukku cēvai ceyya vē??um, picācu ma??umē avarka?i? tu?pakaramā?a vā?kkaiyai mu?ikka mu?iyum.

  (RO: ?oapte)

  ?Cei care au c?lcat vreodat? pe drumul care trece prin Valea Mor?ii sunt blestema?i s? fie sclavii lui Moirae. Dar, chiar ?i a?a, vanzandu-?i sufletul diavolului, po?i sim?i c? e?ti liber s? cucere?ti lumea. Totu?i, ?nainte s? faci asta, str?ine, ar trebui s? ?tii un lucru: cei ce-?i vand sufletul nu mai sunt vii. Astfel ei trebuie s? slujeasc? al lor st?pan pentru eternitate ?i numai diavolul poate termina cu a lor mizerabil? existen??."

  ?i Diavolul ?nsu?i tr?ia acolo, ?n umbr?, ascuns ?n adancul p?durii, ascultand Muzica acelor ?oapte care ?nconjurau str?inii ce ?ndr?zniser? s? intre acolo. Iar suflarea ?nfior?toare a fantomelor le ?nfioar? trupul c?l?torilor de sus pan? ?n picioare ?i o cea?? ?ntunecat? ?i ?nso?e?te, ?n timp ce ei ?nainteaz? ?ncet prin p?durea veche ?i plin? de enigme, mult ?n adancul desi?ului, ?n inima p?durilor, unde este noapte mereu, unde este frig, unde R?ul tr?ie?te.

  Dar nu numai r?ul tr?ia acolo. ?n acea p?dure enigmatic? ?i puterea Binelui ?pandea” la fel ca sufletele rele, preg?tindu-le o capcan? demonilor ?i tocmai acesta era planul lui Lodur, pe care-l schi?? ?n minte atunci cand se hot?rase s? intre ?n p?dure.

  Astfel, ?naintand ?ncet prin p?dure, Lodur se uita cu grij? ?n jur. Iar ve?mantul lui, de un albastru-?nchis, abia lumina ?ntunericul, acel care acaparase ?mprejurimile. Chiar ?i a?a, ?n contrast cu p?rul lui str?lucitor, auriu, care ?nc? p?stra ?n esen?a lui str?lucirea stelelor, hainele lui p?reau atat de pale, atat de lipsite de via??.

  La fel, ?n mana lui, avea un baston magic (forma material? a lui Alabar) realizat din 12 module octaedrice din lemn. ?i, fiecare modul, avea sculptat pe el, pe fiecare parte, un ochi de foc - ochii lui Haos, ca un simbol al cunoa?terii ?i protec?iei Universului. Doar pe partea superioar? se afla sculptat? o stea, cea care alunga ?ntunericul, de parc? Helyos ar fi alungat-o pe Nyx pe nelimitata bolt? cereasc? ?i acea stea era cunoscut? de to?i drept Bayer - Lumina Speran?ei ?i a Lecuirii.

  ?i, cu fiecare pas f?cut ?n fa?? de Lodur, ceva nev?zut se mi?ca ?n urma lui, tarandu-se pe p?mant. Titanul, ?n?elept ?i ?ndr?zne?, se uita la acel ceva, ascuns de valul magiei negre, care se furi?a ?n jurul lui, doar cu col?ul ochiului. ?i, ?n momentul ?n care ?ntunericul p?durii deveni ?nc? ?i mai dens, Lodur lovi de trei ori ?n p?mant cu partea de jos a lui Alabar, f?cand lumina stelei Bayer s? scad?. Apoi, cand totul ?n jur a fost scufundat ?n ?i mai mult ?ntuneric, sufletul hidos care tr?ia ?n acele locuri a fost v?zut sau mai bine zis a fost auzit? ?i sim?it? a lui respira?ie urat mirositoare.

  Asta-l f?cu pe Titan s? se opreasc? ?n loc. ?i n?rile lui s-au mi?cat ?n mod nostim ?n jurul nasului, de parc? un iepure mirosea orizontul, iar cand duhoarea ?mpu?it? i-a ajuns pan? la baza nasului, sub forma unui curent negru de aer, Lodur str?nut?.

  ?Fi?i s?n?tos, Maiestre!” A spus o stranie voce a unui corp necunoscut, ?n glum?. Apoi un ras ascu?it s-a auzit peste tot.

  Urechile lui Lodur, pan? atunci normale, ca urechile oamenilor, s-au ascu?it deodat? la varf ?i, crescand ?n volum, s-au transformat ?n urechi de c?prior. Apoi, varful urechii a r?mas ascu?it formand un fel de form? de ou ?i un ciudat curent de aer s-a mi?cat ?nspre el ?n form? de spiral?. ?i, ajungand lang? intrarea ?n ureche, aerul s-a mi?cat ?ncet de parc? ar fi fost atras acolo de o anten? ?n c?utare de semnale audio.

  ??ncerci cumva s? m? prinzi, Maestre?” A spus din nou vocea ascu?it?, de data asta auzindu-se mai aproape de Lodur, ?ncercand s?-?i fac? du?manul s? se team?. Dar se ?n?elase c?ci Lodur nu se temea.

  Pentru a fi mai precis, Titanul stinse complet lumina lui Bayer ?i, ?inandu-l pe Alabar cu ambele maini, cu palmele ?n sus, a ?nceput s? o mi?te ca pe o linie de und?, formand un fel de arc de curcubeu de lumin? multicolor?. Dar nu se v?zu nimic pan? cand culoarea curcubeului nu deveni ro?u aprins. ?n acel moment, o coad? uria??, sub?ire, f?cut? din foc, a m?turat p?mantul, apropiindu-se cu o vitez? ame?itoare de picioarele lui Lodur.

  Atins de coada de foc, p?mantul ?n jur a oftat, fiind chiar ?i mai ars de suflarea diavolului. Apoi, ve?mantul lui Lodur a ?nceput s? vibreze din cauza valurilor de c?ldur?. Titanul ?ns? nu s-a mi?cat de la locul s?u pan? cand varful cozii aproape c? nu a lovit poala hainei.

  Abia atunci, sco?and un ?Huh!” puternic, Lodur l-a prins pe Alabar c-o man? ?i a lovit puternic coada. Apoi un vuiet de durere s-a auzit peste tot, f?cand pan? ?i p?mantul s? se sperie, iar corbii adormi?i, din copacii ?nghe?a?i, au s?rit ?n aer, ca un val de lav? neagr?, sco?and un ?ip?t asurzitor. Asta a f?cut ca ?i poalele hainei lui Lodur s? se ridice in aer din cauza acelei magme fierbin?i. Iar p?rul lui auriu c?p?t? ?n cele din urm? o nuan?? ro?ietic?. ?i, plutind ?n jurul Titanului, asemeni unui slujitor credincios, sclipiciul ro?ietic din p?rul lui Lodur aminti de ochii lui Haos, dar mai mici ca dimensiune, iar asta fu posibil doar din cauza puterii lui, care f?cu ?n cele din urm? ca Vocea Diavolului s? se ?nfurie.

  Reading on Amazon or a pirate site? This novel is from Royal Road. Support the author by reading it there.

  ?Nu a-i intrat ?n barlogul ?n care ar fi trebuit s? intri, Gardianul lui Mā?s?ar Kēlaksi. Aceast? p?dure este regatul meu. Ace?ti copaci sunt sclavii mei ?i aerul pe care ?l respiri ?mi apar?ine tot mie. Pentru c? nu e?ti binevenit aici, te v-oi ?nv??a ce ?nseamn? s?-l treze?ti pe Diavolul ?nsu?i ?i apoi, cand vei fi ?ngenuncheat ?n fa?a mea, dup? ce voi lua toat? respira?ia pe care o ai ?n suflet, ?i voi trimite un mesaj Haosului aceluia ?nc?p??anat ?i a?a se va ?nfiora de fric?,” ranji printre din?i vocea, dar aceasta doar schi?? un zambet ironic pe chipul lui Lodur.

  ?Eris. Chiar ?i ?n ?nchisoare nu po?i sta lini?tit?. De aceea, pentru c? singur? o cau?i, ??i voi face hatarul. Astfel ?l vei ?ntalni ?n cele din urm? pe cel care poate face fa?? puterii tale diavole?ti ?i cel care te va ?ngenunchea.”

  Dup? aceste cuvinte, ?ncepu o lupt? aprig? ce parjoli totul ?n jur. Frunzele uscate ?ncepur? s? ard?, formand ?n jurul lui Lodur o perdea de fl?c?ri. ?i, printre acele fl?c?ri, zeci de cozi de foc au fost aruncate c?tre Titan, care lupta ?mpotriva acelui Suflet R?u cu puterea lui Bayer ?i Alabar, sub forma unui abur de aer albastru. Dar cozile cre?teau ?n num?r ?n timp ce Lodur era doar unul ?i aceast? inegalitate de puteri se sim?ise ?i mai mult atunci cand Lodur se v?zuse ?nconjurat de du?mani. ?i a ?nceput s? se ?ntrebe dac? va reu?i de data asta, pentru c? luminile albastre de tunet, aruncate ?mpotriva R?ului, nu mai func?ionau ?i lumina lui Bayer se stingea ?i ea, pentru c?, pe timpul nop?ii, nu era soare din care s? ia putere ?i steaua nu era suficient de puternic? pentru a reu?i ?n lupta cu ceea ce se confruntau ?n acele clipe.

  Apoi, dintr-o dat?, o lovitur? puternic? ?l rupse pe Alabar ?n dou?, l?sandu-l pe Lodur ne?narmat.

  ?Acum e?ti la mila mea, Titane. Roag?-te! Recunoa?te-m? ca St?pan al t?u ?i poate te voi l?sa ?n via??!” Apoi, acea voce se duplic?, pe urm? se triplic? ?i cvadruplic? de parc? zeci de femei ?i b?rba?i vorbeau ?n acela?i timp.

  Lodur nu se sperie ?ns?, ci spuse: ?Arat?-?i fa?a, Diavole. ?nfrunt?-m?, dac? ?ndr?zne?ti, ?i atunci vom avea o lupt? dreapt?,” ceru Lodur, privind ?n jur.

  ?De ce? De ce ar trebui s?-mi ar?t fa?a numai unui Gardian al Cerului? Dac? ar fi fost Haos ?n persoan?, poate c? a? fi…

  ?De parc? ai fi o persoan? important? pentru a ap?rea ?n fa?a Haosului,” se auzi de data aceasta vocea Gaeiei, de departe. Apoi, tan?ra de 25 de ani, cu p?rul lung, auriu, ca ?i al lui Lodur, de talie medie, cu ochi verzi ?i piele alb?, l?ptoas?, ap?ru ?n fa?a lor.

  Purta o rochie lung?, de un galben str?lucitor, cu frunze ?i flori brodate pe ea. La spate avea o tolb? de s?ge?i. ?n mana dreapt? - o sabie ?n teac?. La centur? - un flaut de nai, un pumnal ?i un ulcior ?n miniatur?. Iar la gatul ei, atarnand ca un medalion, se vedea o lup? ?n form? de soare.

  ?Mam? P?mant,” fluier? de data aceasta, printre din?i, Diavolul ?i, de nic?ieri, o creatur? ?nfrico??toare a fost dezv?luit? lumii. Avea corp negru, asem?n?tor unui ciclop, 7 cozi de foc ?nfipte la spatele, dou? bra?e lungi, care puteau fi ?ntinse sau mic?orate dup? bunul plac, dou? picioare asem?n?toare celor de cal ?i un cap de drac. Ochii lui p?reau f?cu?i din jar ?ncins. La fel ?i erau ?i coarnele - ?n fl?c?ri ceea ce f?cea s? str?luceasc? atat de puternic acel diamant negru ?nfipt pe a lui frunte.

  ?Mannar! Ce surpriz?! Am crezut c? am avut o ?n?elegere ultima dat? cand te-am vizitat, dar v?d c? nu am avut-o,” a continuat Gaea s? vorbeasc? cu creatura Diavolului.

  ?O ?n?elegere, zici? spuse Mannar, razand. ?Nu am avut nicio ?n?elegere, Mam? P?mant, pentru c? nu poate exista nicio ?n?elegere ?ntre o Titanid? ?i Diavolul ?nsu?i. Ultima dat? mai cucerit cu a ta frumuse?e ?i din cauza asta ai ca?tigat. Dar, de data asta, Titanid?, e randul meu,” a fluierat Mannar cuvintele, ?n timp ce le ar?ta col?ii ?nsangera?i celor doi Titani.

  ?Ei bine, dac? ??i place s? fii a?a, e ok pentru mine. Ce zici, Lodur, ar trebui noi s? ?nv???m aceast? f?ptur? care-i este locul ?n aceast? lume?”

  ?Va fi pl?cerea mea,” a r?spuns Lodur, ?ncruntandu-se.

  Apoi Lodur ?i Gaea s-au uitat ?n ochii celuilalt ?i, ?n timp ce zambeau, ?n mainile lor s-a format o minge, creat? de o putere magic?, albastr?. Dar Mannar nu era prost. El ?tia c?, dac? a?teapt?, pan? cand mingea magic? va fi terminat?, era pierdut. De aceea atac? primul, aruncandu-?i cozile de foc ?mpotriva Titanilor.

  Deodat? ?ns? un perete magic, albastru, a fost lovit de cozi, zgariind pe el o urm? de linie ro?ie, sangeroas?. Era sangele Diavolului r?mas pe Oglinda vremurilor, pentru c? acea putere albastr? se hr?nea din Alabar ?i, ?n timp ce Mannar ??i plangea durerea ?i ??i lingea cozile ?nsangerate, Alabar s-a vindecat ?i a ren?scut din propria cenu??.

  ?Ai grij?!" Strig? deodat? Lodur c?tre Gaea, cand o lovitur? de lav? fierbinte a fost scuipat? spre ea din gura Diavolului. Dar el nu doar a strigat, ci ?i a acoperit-o cu mantia lui, strangand-o la piept, ?i valul f?cut din lumina soarelui, care era ascuns ?n mantia ?esut?, fusese aruncat c?tre Mannar. El ?ns? era ascuns ?n p?dure, alergand ca un ?obolan de pe o barc? care se scufunda.

  ?i cum s? nu fug? dac? fusese ?nvins?! ?ncercase s? fie curajos, dar d?du bir cu fugi?ii ?n cele din urm?, ?n momentul ?n care a ?n?eles c? nu este capabil s? ?nfrunte puterea ambilor Titani, dup? ce primise comanda lui Eris prin vibra?iile diamantului negru. Apoi a fugit, l?sand ?n urma lui un peisaj de triste?e, un p?mant al mor?ii ?i al plansului.

  ?Nu poate fugi,” i-a spus Lodur Gaeiei.

  ??tii c? nu-l putem ?nvinge. El are ?n el puterea lui Eris. Chiar dac? Haosul ne-a ?nzestrat cu puteri magice, noi nu avem aceea?i putere ca Eris. N-o putem ?nvinge singuri.”

  ??tiu. ?ns?, aici, pe P?mant, o persoan? mic? s-a n?scut cu putere egal? ca a ei. Astfel Haosul s-a sacrificat pe sine ?i a renun?at la ?ansa de a-?i rec?p?ta forma ?i ?i-a trimis toat? puterea unei creaturi terestre ?i a f?cut asta pentru a preveni domnia lui Eris. Dar, pan? cand acea creatur? va putea folosi acea putere, pan? cand ea va ?ti cum s-o ?nving? pe Eris, ar trebui s? ne unim for?ele ?i s? van?m acest Diavol, ?ntemni?andu-l ?n celula neantului, ?n celula lui Mā?s?ar Kēlaksi, aici pe P?mant.

  Auzindu-l vorbind astfel, Gaea s-a uitat ?n ochii lui Lodur ?i a t?cut cateva clipe. Astfel a v?zut ceva ?n profunzimea lor, dar nu a putut s? spun? ?n voce despre ceea ce v?zuse, c?ci acel ceva era ceva peste puterile ei. Era ceva care ?i zguduia trupul de sus pan? ?n picioare. Dar chiar ?i a?a nu spuse nimic. Doar o mic? sfer? neagr? ?ncepuse s? se formeze deasupra palmei ei stangi.

  ?Sper c? ai dreptate, Lodur,” a spus Gaea, de data aceasta, ?n timp ce se uita la sfera neagr?. ??tii c? ne blestem?m sufletele folosind Magia Neagr?. Aceasta este o putere cu care nu ar trebui s? ne juc?m.”

  Lodur nu-i r?spunse ?ns?: doar palma lui acoperi sfera, ?ntr-un mod protector. Apoi, un curent de aer negru ie?i din a sa palm? ?i, unindu-se cu esen?a sferei, o f?cu sa creasc? ?n volum. ?n cele din urm? spuse:??tiu, dar ?mi este mai fric? de ceea ce urmeaz? decat de pedeapsa pe care o voi primi pentru asta,” ?i un val de triste?e s-a sim?it tremurandu-i ?n glas. ?Viitorul este incert, Mam? P?mant. De aceea, cine dac? nu noi ar trebui s?-l protej?m? Cine, dac? nu noi va influen?a Soarta? Dac? nu facem nimic, atunci aceast? lume va fi un amurg ?n curand, va fi un de?ert, un gol pe care nimic nu-l va putea umple vreodat?.”

  ?Parca nu va accepta acest pact,” ?opti Gaea ?i o lovitur? de aer albastru, str?lucitor, ie?i din gura ei, atingand sfera. Apoi, deasupra sferei, lumina o prindea, ca ?n ?ine. Astfel acea lumin? form? o cu?c?, de culoare albastru ?nchis.

  ?n cele din urm? lamele unei perechi str?lucitoare de foarfece t?iar? o ?uvi?? din p?rul auriu al lui Lodur. ?i, pres?rand firele sub?iri de p?r deasupra sferei, un lac?t mare, auriu a ap?rut chiar ?n centrul sferei.

  ?Ceea ce a fost f?cut din ?ntuneric s? se retrag? ?n el...,” ?i-a ?nceput vraja Lodur.

  ?... ?i puterea sa de a se estompa s? r?man? ascuns? lumii pan? cand noaptea va fi mai ?ntunecat?...,” a continuat Gaea.

  ?... dac? ceva ?n jur se va strecura aici cu ganduri rele...,” ?optir? buzele lui Lodur.

  ?... s? fie transformat ?ntr-un ?arpe ?i ?ngropat ?n p?mant,” a terminat Gaea vraja. ?i, ?inandu-se de man?, ambii Titani, unificandu-?i puterea, au aruncat sfera neagr?, care putea acoperi o p?dure cu dimensiunea ei, ?i au f?cut-o s? zboare, cu vitez? maxim?, deasupra copacilor usca?i, deasupra p?durii ?n fl?c?ri, pan? l-a prins pe Mannar ?n capcana ei ?i asta s-a ?ntamplat pentru c? el nu a fost ?n stare s? g?seasc? o vizuin? ?i s? se ascund?. ?n acest fel, el fusese ?nchis ?n Bula Magic?, ca ?ntr-o celul?.

  Mannar, v?zandu-se captiv, a ?ncercat s? fug?, dar a fost imposibil: peste tot ?n jurul lui se vedeau ?inele aurii ?i stratul albastru de aer care era ca o oglind?, ceva ce-i d?dea ?ansa s? vad? ce se ?ntampl? ?n afara celulei, dar nimeni nu-l putea vedea ?i asta l-a ?nfuriat pe Mannar. ?i s-a auzit apoi un vuiet de ?nfrico?are din gatul lui arz?tor ?i cenu?? de foc a fost scuipat? ?n jur. Dar era ?n ?nchisoare atunci, nu putea sc?pa ?i, din aceast? cauz?, ?n?elese c? era pierdut pentru totdeauna.

  Se cutremur?, v?zand p?durea revenind la via??, iar desi?ul p?durii devenise ?i mai gros ?n jurul lui, pentru c? acel loc devenea temni?? pentru ?nsu?i Diavolul. Era ceva de temut, ceva de care s? stai departe ?i de acum ?nainte. ?i-o ?oapt?, ca o ?nv???tur?, a fost trimis? din gur? ?n gur? ?i acea ?oapt? spunea lumii c? p?durea era blestemat? ?i cine va intra ?n acel desi? va fi pierdut pentru totdeauna. ?i de ce se temeau oamenii cel mai mult era s? moar? f?r? s? fie ?ngropa?i, f?r? s? aib? un mormant deasupra c?ruia o persoan? iubit? s? arunce ap? rece ?i s? r?coreasc? c?ldura dogoritoare a celui mort, care acum a pornit pe o cale f?r? ?ntoarcere. De aceea oamenii ocoleau acel loc ?i pe departe.

  Dar vocea neauzit? a lui Mannar de c?tre al?ii, a fost auzit? de Eris, din a ei ?nchisoare, din acel cer ?ndep?rtat. Astfel, nebun? ?i sup?rat?, Eris a ?ipat din toat? fiin?a ei, ?n timp ce ?n capul ei un roi de ganduri rele a ?nceput s?-?i ?eas? propriul decor ?i, ?n jurul lui Mā?s?ar Kēlaksi, s-a n?scut o t?cere adanc? ca o m?rturie a ceea ce avea s? vin?.