Cand Dike ajunse la rau nu v?zu pe nimeni pe mal. ??i d?du ?ns? seama c? ceva e diferit ?i asta din cauza c? peste tot se vedea doar un imens pustiu de parc? un mare foc parjolise p?mantul ?n jur, secand raul, l?sand p?mantul f?r? via?? ?i copacii erau ?n ?ntregime goi ?i usca?i de parc? ?nsu?i diavolul ar fi suflat a sa suflare de foc peste ei.

  Apoi, ?n timp ce se uita ?n jurul lui, auzi vocea Gaeiei: ?totul va ar?ta astfel, dac? nu vom face nimic, Dike. Va ar?ta astfel lumea, la fel ca al t?u suflet ce pare ?n fl?c?ri ?i totul din cauza c? nu ?tii unde ??i sunt copii. Dar ceea ce vezi acum e doar un procent din cum va ar?ta cu adev?rat p?mantul dac? lipsa lor va fi real?."

  ?Dac? lipsa lor va fi real??" ?ntreb? Dike extrem de uimit. ?Vrei s? spui c? ceea ce v?d acum e doar o iluzie?” Se ?ntreb? Dike, ?n timp ce ochii s?i cuprindeau zarea. Dar... nimic nu se schimbase ?n jur: acela?i de?ert ?l ?nconjura ?i aceea?i dezolare.

  Apoi, dintr-o dat?, un mic foc ?ncepu s? ard? chiar acolo unde trebuia s? fie mijlocul raului. ?i, exact cand acel foc se ?n?l?? pan? avu statura lui Dike, o voce se auzi ie?ind din fl?c?ri, de parc? Gaea era f?cut? din foc:?vorbesc despre dezastre, Titane. Vorbesc despre sfar?itul a tot ceea ce ?tim ?i pentru ceea ce am luptat pan? acum. Iar asta din cauza c? Eris nu doarme: acolo, ?n interiorul lui Mā?s?ar Kēlaksi. Ea este treaz? ?i pl?nuie?te a ei evadare ?i ea deja ?i-a trimis sufletul pe p?mant ?i acea inim? a dat roade, c?ci Eris are mai mul?i copii aici decat cei pe care noi ?i ?tim ?i acele semin?e nu sunt decat Semin?ele R?ului, semin?ele durerii care ne pot ?ngenunchea u?or dac? nu vom fi aten?i.”

  ??i totu?i, nu totul e pierdut pan? cand nu d?m ultima b?t?lie.”

  ?Dar Dike, oare e?ti preg?tit pentru asta?”

  ?Desigur, c?ci…,” dar Dike nu-?i sfar?i gandul cand auzi deodat? un zgomot puternic, care cre?tea ?n volum, apropiindu-se de el dintr-o parte. Apoi, dup? ce privi o vreme spre acel loc, putu vedea cai de ap? venind spre el. Chiar ?i a?a, chiar dac? acea herghelie nebun? de cai alba?tri spumo?i p?rea s?-l calce ?n picioare imediat ce se vor ciocni de el, Titanul r?mase pe loc ?i a?tept? ca ei s? vin? peste el ?i s?-i r?coreasc? focul sufletului, c?ci caii aceia galopau ?n valtoarea asurzitoare a apelor, iar zgomotul copitelor lor se auzea tot mai tare ?i mai tare, ?n timp ce a lor coam? transparent? devenea ap? spumoas?, alb? ca laptele, cu fiecare centimetru apropiat de Dike. ?i, curand, uniunea lor cu corpul Titanului avu loc.

  Astfel, lovindu-?i ale lor trupuri de corpul lui Dike, caii de ap? se transformar? ?n ape sclipitoare, care curgeau rapid ?n josul m?tcii raului ?i totul ?n jur reveni curand la via??. ?i, ?ntorcandu-?i apoi capul spre malul raului, Dike ??i v?zu copiii jucandu-se ?n nisip. Dar ceea ce-l f?cu s? respire u?urat fu s? vad? c? erau ?n siguran??, iar asta era tot ce conta pentru el de fapt, c?ci, fiind ?nchi?i ?ntr-o bul? magic?, cei doi copii nu realizar? ce se ?ntamplase cu doar pu?in timp ?n urm? la fel cum p?rea c? ?nc? nu-?i d?dur? seama de absen?a tat?lui.

  ?i, ?n timp ce-?i privea copii cu ging??ie, Dike auzi iar glasul Gaeiei: ?de data asta am fost eu cea care i-a luat de lang? tine. Data viitoare poate fi oricine, Dike. Oricine.” ?i, cat de curand, vocea Gaeiei r?sun? atat de puternic ?n jur. Ea ?ns? continua ascuns? privirii Titanului. Totu?i, cand Dike privi iar in fa??, de parc? i-ar fi sim?it prezen?a acolo, o v?zu ulterior ap?rand din ape: avea p?rul ud ?i la fel de ud ?i era ve?mantul, ceea ce-o f?cea s? str?luceasc? ?n lumina soarelui. ?i... era atat de frumoas?, chiar mai frumoas? decat putuse fi ea vreodat?.

  P??ind prin ape, Gaea se apropie apoi de Dike. Nu spuse ?ns? niciun cuvant, la fel cum nici el nu ?ndr?zni s?-i vorbeasc?. Dar, odat? ajuns? lang? el, Gaea lu? mini-ulciorul de la brau, ulcior care lu? propor?ii normale ?n mana ei, ?i-l umplu cu ap?. Dup? aceasta spuse: ??ntinde?i mainile ?i al?tur? ale tale palme sub form? de c?u?,” apropiind apoi ulciorul de ale lui palme.

  Ne?ncrez?tor din fire ?ns?, dar oarecum curios s? afle ce-i poate dezv?lui Mama Natur? prin acel ?iretlic, Dike o ascult? ?i ?ntinse ?ncet mainile ?n fa??. Apoi le apropie una de alta, ca mai apoi s? le despart? u?or ?n partea de sus, formand un fel de cuib de randunic?.

  V?zand acea form? ce amintea de cas?, Gaea zambi ?i ?ncepu s? toarne ap? ?n palmele Titanului pan? umplu acel cuib pan? sus. ?i, cand acea oglind? format? din apa din palmele lui fu gata, Dike-?i putu vedea viitorul. Acel viitor ?ns? era ?iret ?i ar?t? imaginile ?ncurcate: una cate una, de parc? ar fi alc?tuit un fel de puzzle, unul pe care Dike trebuia apoi s?-l construiasc?.

  La ?nceput el v?zu oglindindu-se ?n fa?a ochilor lui un t?ram ciudat, pe suprafa?a c?ruia se tarau ?erpi negri, ?erpi care se ?ndreptau spre p?durea cufundat? ?n ?ntuneric, o p?dure v?zut? ?n zare. Dar, de?i acea p?dure ?i p?rea cunoscut?, Dike nu putea ?n?elege de unde o ?tia. De aceea, pentru a ?n?elege mai bine, Titanul ??i ?ngust? ochii ?i privi mai cu aten?ie. Doar astfel ?i fu dat s? ?n?eleag? c? de fapt vedea P?durea Rophion scufundat? ?n ?ntuneric, un loc m?cinat de r?u, de?i pan? atunci puterea p?durii consta anume din copacii falnici ce se ?n?l?au spre cer, ?n timp ce interiorul lor era umplut pan? la refuz cu bun?tate ?i serul vie?ii. In acea imagine ?ns? serul lor avea forma unei magme ro?ii, extrem de fierbin?i, ce le ardea fiin?ele pe din?untru, f?candu-i s? arate pe dinafar? ca fiind f?cu?i din scrum. Apoi, aburul cela ro?u ce le ie?ea prin scoar??, un abur datorat magmei din interiorul lor, colora ?i zarea din jurul p?durii ?n culori de sange.

  V?zand toate astea, Dike tres?ri: nu astfel de viitor ??i dorea el pentru al s?u popor, pe care-l vedea ?ngenuncheat ?n fa?a cuiva ?n acea imagine v?zut? ?n oglinda de ape. ?i, ceea ce era cu adev?rat terifiant de privit, era faptul c? lupii Rophioni aveau bl?nile arse din cauza c? nu putuser? face fa?? dogorii ucig?toare a r?ului, iar cand v?zur? c? de fapt nu mai au unde s? se ascund? ca s? se salveze aleser? calea ru?inii ?i ?ngenunchiar? ?n fa?a r?ului.

  Dar, cat de curand, Dike ?n?elese c? nu asta a fost adev?ratul r?u, adev?rata durere, ci ceea ce v?zu mai apoi, ceva ce-l f?cu s? se cutremure cu tot corpul: moartea Samayei. ?i v?zu el asta cand lupii ?ngenunchea?i fugir? de acolo ?n?elegand c? predarea nu-i salva de la moarte. Dar, ?n ?ncercarea lor disperat? de a-?i salva propriile vie?i, uitaser? ?i de demnitate, l?sand-o ?n urm? pe a lor prin?es?.

  This tale has been unlawfully lifted from Royal Road; report any instances of this story if found elsewhere.

  ?i, ?n acea imagine din ape, Dike ??i v?zu copila mare, avand probabil la vreo dou?zeci de ani, ?ngenuncheat? ?i abandonat? chiar de propriul popor, l?sat? de izbeli?te ?n fa?a du?manului. Doar capul ei era ?ntors, privind cu groaz? ?n spate la cineva care se pare c? se apropia cu repeziciune de ea, ?n timp ce trupul ei era ?ndreptat spre p?dure.

  Apoi, dintr-o dat?, ochii lui Dike se umplur? de lacrimi cand nu auzi niciun sunet din gura fiicei iubite. De fapt ?n?elese c? astfel soarta ?i ar?ta c? nu va auzi nicicand vocea Samayei, ceva ce-l t?ia asemeni unui cu?it, adanc, din str?funduri. ?i ??i dori Dike, a?a, dintr-o dat?, ca s? aud? m?car odat? vocea fiicei iubite, fie ?i m?car ca s?-i cear? ajutorul. Ea ?ns? t?cea ?i doar ale ei buze murmurau ceva. El ?ns? nu ?n?elese ce ea spuse, de?i sim?ise cu inima c? ea ?ncerca s?-i spun? astfel numele celui ce avea s?-i taie firul vie?ii.

  De asta ?i ?ncepu Dike a plange, sim?ind cum ?ntreg pieptul i se cutremura din cauza lacrimilor ce-i d?deau n?val? din interior. Astfel, dup? ce sim?i m?car un pic de alinare, v?zu fa?a celui care se ?ndrepta spre a sa fiic?, ?inand o suli?? ?n man? ?i ?ndreptandu-se cu repeziciune spre Samaya: era Mannar.

  ?Caine!” R?cni Dike ?n momentul ?n care Mannar arunc? suli?a care str?punse apoi trupul Samayei. ?i, de parc? i-ar fi f?cut ?n ciud? Titanului, Mannar ?ncepu a rade ?n hohote, stand pe spatele animalului s?u demonic, ceva nemaiv?zut pan? atunci de nicio fiin?? vie, celebrand astfel al s?u triumf.

  Ulterior Mannar se opri din ras ?i ranji: cu al s?u ranjet demonic ?n timp ce privea ?int? ?n ochii lui Dike, de parc? ar fi fost ?i el real ?i nu doar o profe?ie. Dar, atat de real era totu?i acel diamant negru de pe a sa frunte, un diamant pe care Dike ??i dori atat de r?u s?-l scoat? de pe a diavolului frunte ca s? termine cu a sa existen??.

  F?cu ?ns? Titanul un pas ?n spate doar, iar mainile sale se ?ndep?rtar? una de alta. Astfel se form? un gol ?ntre ele, un gol ce permitea apei din ulciorul Gaeiei s? se ?ntoarc? la matc?.

  ?Nu poate fi,” murmur? ?ntr-un final Dike, privind ?int? la ulciorul ?nc? plin, c?ci indiferent de cat de mult? ap? nu cursese din el, ulciorul era ?nc? plin, reflectand ?n partea de sus o profe?ie. ?i, ?n acea mic? oglind? format? din ape, o singur? imagine ??nghe?at?” se mai putea vedea ?n acele clipe - ochii ?nsp?imanta?i ai Samayei, ochii ei ce priveau fa?a mor?ii. ?i, pentru o clip? doar, ?n acea oglind? de ape, Dike putu vedea iar acel diamant negru sclipind ?ntre cele dou? coarne de foc, chiar ?n mijlocul frun?ii lui Mannar.

  V?zandu-l iar, Dike ?opti: ?inima lui Eris. Inima ei este acum pe p?mant,” iar mana lui se ?ntinse spre ulcior, cu inten?ia de a prinde ?n cle?tele pumnului s?u acel diamant negru. Dar, ?n clipa ?n care mana sa atinse ulciorul, acesta se dispers? ?n aer ?i se ?ntoarse la braul Gaeiei avand form? de ulcior ?n miniatur?.

  ?Ai dreptate, Dike,” spuse Gaea. ?Ai v?zut inima lui Eris aici pe p?mant. Aceea?i inim? pe care ai l?sat-o s? scape din Mā?s?ar Kēlaksi acum 10 mii de ani ?i care a plutit prin Univers la ?nceput sub form? de meteorit negru. Dar cand aceast? lume a fost creat? ?i Eris a aflat despre asta, ea ?i-a trimis inima aici, c?ci ea a ?n?eles c? o nou? er? se ?ncepe cu acest p?mant ?i astfel o are o nou? ?ans? de a fi eliberat?. Din cauza aceasta ea l-a creat pe Mannar, iar tu ai v?zut a lui form? oglindindu-se ?n acele ape.”

  ?Dar, ?n profe?ia ta, pot vedea c? povestea nu e terminat?. Acolo e ceva mai mult. Ceva ascuns mie. Ce e acel ceva, Gaea? Ce e acel lucru pe care-l ascunzi de mine?”

  ?Moartea Samandrei. Ea a fost prima victim? a lui Mannar. ?i nu doar o simpl? victim?, c?ci a ei moarte avea menirea s? te fac? pe tine s? suferi ?i se pare c? Eris ?i-a atins scopul cu moartea so?iei tale.”

  Auzind asta, Dike a strans puternic pumnii ?i a scra?nit din din?i, ?ncercand s? nu urle asemeni lupului la lun?. Dar, ?n interiorul lui, un imens foc fusese ?ncins, un foc care nu putea fi stins nici cu toate apele ?n care ??i sc?lda picioarele ?n acel moment.

  V?zandu-l reac?ionand astfel, Gaea ?i spuse: ?N-o vei aduce ?napoi la via?? chiar dac?-l ucizi pe Mannar ?i tu ?tii prea bine asta. Singurul lucru pe care-l vei ob?ine va fi s? dezlegi baierele sacului cu ur? p?strat acum ?n inima ta. Dar dac? faci asta, dac? eliberezi mon?trii din al t?u suflet ?i-i la?i s? zburde ?n afar?, vei reu?i doar s? cufunzi lumea ?n ?i mai mult ?ntuneric. Nimic mai mult. De asta ??i spun s? te ab?ii de la r?zbunare, c?ci nu pentru asta ?i-am spus ce-am avut de spus ar?tandu-?i acele imagini: am vrut doar s? ?n?elegi c? e timpul s? ?nve?i ai t?i copii s? lupte ca s? fie gata s? ?nfrunte r?ul atunci cand va fi necesar."

  Dike ?ns? n-auzi nimic din ce-i spuse ea mai apoi. El doar strig?: ?unde-i? Unde-i acel tr?d?tor? Spune-mi ?i-l voi trimite ?napoi la st?panul lui.”

  Gaea r?spunse ?ns? extrem de calm: ?e inutil s?-l cau?i c?ci a fost deja ?ntemni?at ?i nu poate sc?pa, la fel cum tu nu-l po?i g?si sau vedea acum. ?i nu-l po?i g?si pentru c? eu ?i Lodur… noi am folosit a noastr? putere neagr? pentru a forma ?nchisoarea Mā?s?ar Kēlaksi, aici, pe P?mant. Dar, chiar ?i a?a, nu ?tim pentru cat timp el va fi captiv acolo.”

  Dike ?ns? era confuz: ?Puteri ?ntunecate? Dar asta e…”

  ?…tr?dare?” Schi?? Gaea un zambet trist. ??tiu ?i am fost blestemat? s? pierd ceva ce iubesc pentru c? am folosit Magia Neagr? care-mi curge prin vene. Dar nu regret, c?ci am f?cut asta tocmai pentru c? nu pot doar sta ?i a?tepta s? v?d cum totul ?n jur, tot ceea ce am creat ?i tot ceea ce iubesc la nebunie, moare. Sau mai r?u decat atat: cum totul ?n jur cade ?n mainile lui Eris. Mai bine mor, decat s?-i permit s?-mi controleze urma?ii sau pe mine.”

  Privind ?n ochii ei, adanc ?n str?fundul fiin?ei ei, Dike v?zu c? ai ochi verzi erau atat de goi. La fel v?zu c? ?n ei nu se mai oglindea viitorul a?a cum ?l mai v?zuse de atatea ori mai ?nainte cand privise ai ei superbi ochi.

  Deodat? Dike se cutremur?: ?De?ertul Uit?rii. Acolo e unde ??i vei deplange p?catele, Gaea. Dar asta nu va fi curand. Va fi ?ntr-o zi cand vei pierde ceea ce iube?ti cel mai mult.”

  ??tiu,” spuse ea. ?Dar nu pot vedea ce voi pierde atunci. De asta mi-i atat de fric?: dar nu pentru soarta mea, ci pentru faptul c? a-?i putea pierde un copil de-al meu. Chiar ?i a?a nu regret, c?ci doar astfel cred c? am putut salva omenirea sau m?car ?ntarzia acel mare r?u s? se abat? asupra Rophionilor."

  Auzind-o vorbind astfel, Dike nu spuse nimic. El doar ??i ?ntinse mana ?i atinse cre?tetul capului ei. Apoi, el ?nchise ochii ?i ?ncepu s? ?opteasc?: ?un p?cat s?var?it cu bun? inten?ie ar trebui s? fie sp?lat de Sfintele Ape ale Primului Rau care a existat vreodat? pe acest p?mant. ?i Ea, prima Titanid? care s-a n?scut din m?runtaiele Raului P?catelor s?-?i poat? purifica sufletul doar sp?landu-?i aici al ei trup, aici de unde s-a n?scut ?i unde se va ?ntoarce ?n cele din urm?.”

  Acompaniat? de vocea lui Dike, Gaea a ?nchis ochii. Apoi s-a l?sat pe spate ?i, l?sandu-se prad? magiei, ??i cufund? trupul adanc ?n ape. Dup? aceea, dup? ce trupul Gaeiei fu complet acoperit de apele raului, Dike se ?ndrept? spre mal, acolo unde Fenrir ?i Samaya ?l a?teptau deja, c?ci bula magic? ce-i protejase pan? atunci disp?ruse la fel cum totul ?n jur se ?ntoarse la via??. Dar, chiar dac? Gaea disp?ruse ?n apele raului, a ei prezen?? ?nc? se mai sim?ea acolo, la fel cum se auzea muzica fluierului ei. Asta ?nsemna c? ea se va ?ntoarce ?i c? Magia ?n lume nu-i disp?rut? de fapt.