Nuan?e multicolore de ro?u, negru ?i alb se vedeau de jur ?mprejur, transformand P?durea Rophion ?ntr-un fel de lume de basm. Dar, ?n ciuda acelei feerii, se mai sim?ea o prezen?? acolo, o prezen?? asemeni unei mu?c?turi a vidului, un r?u cunoscut de to?i sub numele de Eris.

  ?i, ?n acele momente, cand magia se sim?ea ca la ea acas? ?n P?durea Rophion, Eris continua ?nchis? ?n ?ndep?rtata sa ?nchisoare: Mā?s?ar Kēlaksi. Astfel, stand a?ezat? pe acel nisip fierbinte, Eris avea ochii larg deschi?i privind zarea ro?ietic? a acelei negre stele unde era doar o captiv?. Dar, de?i ei ?i p?rea c? e singur? acolo se ?n?ela, c?ci de undeva din dep?rtare, de undeva din Cosmosul ?mpanzit de puzderie de stele cu lumin? moart?, o pandeau ochii interni ai ?nchisorii Mā?s?ar Kēlaksi.

  Acei ochi nu erau obi?nui?i ?ns?, ci ??i schimbau adesea forma: cu fiecare suflare a Cosmosului ?i asta din cauza c? energia ?i forma lor depindea mult de energia stelelor care ?nconjurau acea temni??, hr?nind-o cu putere ?i magie. Totu?i, cu toat? acea magie din jur, se sim?ea acolo ?i o und? de ur? ?i magie neagr? ?i asta din cauza c? acea stea fusese de fapt creat? din ura lui Haos, o ur? n?scut? ?n clipa cand fusese ?nvins ?i al s?u trup transformat ?n milioane de stele ce se ?mpr??tiar? prin tot Cosmosul. Chiar ?i a?a, chiar dac? nu mai avea un trup, Haosul continua s? de?in? puterea. De aceea crease apoi Mā?s?ar Kēlaksi, dandu-i menirea unei ?nchisori a fricii, un loc ce trebuia s-o fac? pe Eris s? devin? bun?. ?n caz contrar acea ?nchisoare trebuia s? g?seasc? calea s? ucid? acel r?u numit Eris ?i s? restabileasc? echilibrul ?n Cosmos.

  Dar, de?i Haosul sperase s? duc? la bun sfar?it al s?u plan cat mai curand, Soarta p?rea s? nu ?in? cu el. De asta trecuser? mii ?i mii de ani f?r? rezultat, milenii de captivitate totu?i pentru Eris, care nicidecum nu devenise mai bun?. Din contr?: sufletul ei se ?n?spri ?i mai mult, iar ea ?ncepu s? viseze din ce ?n ce mai mult la libertate. Astfel, parte datorat? ?i luptei din sufletul lui Eris, Mā?s?ar Kēlaksi ?ncepu s? absoarb? nu doar energie de la ea, dar ?i din jur, o energie care, ?ntr-un mod ciudat, dar uimitor ?n acela?i timp, se ?ntorcea la a ei st?pan? dandu-i speran??.

  Astfel, cand sim?ea Eris acea energie pulsand puternic ?n al ei piept ?i cand ?n?elegea ?nc? odat? c? nu i-i ei sortit s? moar? vreodat?, ?ntreba: ?E?ti aici?” Dar, neauzind niciun r?spuns, devenea un pic nervoas?. ?i, privind la ale ei glezne din care c?tu?ele mu?caser? adanc, scra?nea u?or din din?i ?i asta din cauza c? vedea cat de r?u ?i sfa?iau acele c?tu?e carnea. De asta ?i insista ea: ?trebuie s?-?i vorbesc, Haos. ?tiu c? e?ti acolo, undeva, pandindu-m? ?i a?teptand ?n t?cere.”

  Doar atunci ochii lui Haos, ochi ce aveau form? de ochi de lup, ap?reau pe cerul ro?ietic al lui Mā?s?ar Kēlaksi. Erau ?ns? de fiecare dat? ?nchi?i la ?nceput. Se deschideau apoi brusc de parc? ar fi ?ncercat s-o sperie. De spus ?ns? nu spunea nimic: doar o privea ?ndelung ?i a?tepta. La fel se ?ntampla ?i cu Eris, care tot n-avea unde s? se gr?beasc?. Ea doar ??i ridica ochii la cer cand ?i sim?ea prezen?a ?i apoi zambea.

  A ei t?cere ?ns? era acompaniat? de acea stranie pulsa?ie sim?it? mereu ?n jur: o pulsa?ie ce se auzea asemeni b?t?ii acelor ceasornicului. Totu?i Eris ?tia prea bine c? acele b?t?i, ce se asem?nau ?n acela?i timp ?i cu b?t?ile de inim?, erau a dou? suflete ?i nu doar a unuia. A cui ?ns? nu ?tia. Doar ?tia c?-i aminteau de trecerea anilor, de scurgerea timpului, de faptul c? via?a e trec?toare ?i c? de to?i se apropie odat? ?i odat? moartea.

  De fapt Via?a ?i Moartea se ?nfruntau la propriu ?n adancurile ?nchisorii Mā?s?ar Kēlaksi, iar asta era ?ntotdeauna o priveli?te a triste?ii. ?i cum nu de altfel cand Mā?s?ar Kēlaksi avea forma unei g?uri negre doar pe dinafar?. ?n?untru ?ns?, aceasta era asem?n?toare unui de?ert nesfar?it, al c?rui aer era vidul, colorat de razele ro?ietice ale soarelui, ceva ce f?cea acel loc s? fie similar cu un iad sub continua ar?i?? a soarelui.

  Apoi, ?ntr-un final, dup? ce termina de contemplat toate acestea, Eris se mi?ca pe locul ei, gemand, c?ci nu doar c?tu?ele ?i r?neau carnea, dar ?i nisipul de sub ea ?i ardea pielea. ?i, de fiecare dat? cand Eris se mi?ca, de sub ea se vedea ie?ind un fel de fum negru, fum ce o ?nconjura ?n doar secunde. Totu?i acel fum era cat de curand dispersat de un vant ap?rut acolo din senin.

  ?i, ca de fiecare dat? cand se vedea iar zarea, Eris murmura ?ndurerat?: ??nc? arde! Chiar ?i dup? mii de ani acest de?ert e ?nc? fierbinte, ca o magm? ?ncins? care arde tot ce atinge ?n jur.” Apoi Eris ofta ?i se ridica ?n picioare pan? cand m?rimea ei nu-?i rec?p?ta propor?iile normale ?i ea se uita apoi ?n dep?rtare, la soarele cela arz?tor care se ridica deasupra, pe cerul de?ertului, f?candu-l s? aib? nuan?a florilor de liliac.

  Anume acel orizont ro?u-lilieciu f?cea ochii lupului s? fie chiar mai ro?ii decat erau de obicei. ?i, ?ntr-o oarecare m?sur?, ei aveau de asemenea o sclipire diavoleasc? ?n ei, ?n timp ce priveau ?n ochii negri ai lui Eris. Astfel reflec?ia privirilor lor, oglindindu-se ?n cealalt?, forma ?ntre ele un diamant negru, de m?rimea unei staturi umane, dar care avea mereu acea form? de bijuterie.

  V?zandu-l, Eris spunea: ?Este ?nc? aici, cu noi,” ?n timp ce se uita la forma neagr?, mi?c?toare, ap?rut? ?ntre privirea ei ?i a lui Haos. ?Am crezut c?-?i va urma partea ?ntunecat?, acolo, pe p?mant ?i, unificandu-se, vor da na?tere unei noi ere. V?d ?ns? cat m-am ?n?elat."

  Haos ?ns?, ca de fiecare dat? cand o auzea spunand acele cuvinte, zicea: ?asta e pentru c? Themis nu se ?nchin? ?n fa?a nim?nui, la fel cum nu-?i d? trupul nim?nui, Eris.” Apoi, un fulger imens se vedea str?pungand cerul de?ertului Mā?s?ar Kēlaksi, luminand totul ?n jur. ?i, a fulgerului lumin? se reflecta apoi pe toate suprafe?ele diamantului, reflectand de asemenea triste?ea ?i dezolarea din acel loc. Totu?i, pe lang? aceste imagini, se vedea ?i speran?? pe fe?ele acelui diamant, ca o viziune a viitorului, ca un testimoniu al trecutului ?i ca veridicitate a prezentului: Balan?a Themis! Anume atunci se auzea iar vocea lui Haos: ?aceast? balan?? este controlat? doar de propria putere. Nimeni altcineva n-o poate influen?a, c?ci Balan?a Cosmosului este Moartea ?i Via?a ?n timp ce noi suntem p?pu?i ?n ale ei maini.”

  Eris ?ns? ranjea ca de fiecare dat? cand auzea vocea Haosului venind din vid: ?Themis a fost creat? s? conduc? ?i s? fie condus?.” Totu?i, chiar dac? ?ncerca s? par? dezinteresat?, ?n vocea lui Eris se sim?ea invidia, sentiment n?scut din a ei imens? dorin?? de a controla lumea. Apoi, ad?uga, cu ur? controlat? ?n voce: ?ai avut asta ?n a ta putere. Ai avut h??urile lui Themis ?n ale tale maini, ?n timp ce-l controla-i pe Elyzar, dar ai fost un prost cand ai dat acest dar oamenilor ?i acum a noastr? putere e pierdut? pentru totdeauna,” termina Eris al s?u discurs strigand.

  The story has been stolen; if detected on Amazon, report the violation.

  Haos ?ns? doar o mustra ca de fiecare dat?, ?ncercand s-o ?ntoarc? pe drumul cel bun: ?te ?n?eli, Eris, ?i v?d c? continui s? fii aceea?i fiin?? oarb? care ai fost la ?nceputurile acestei lumi. ?i asta din cauza c? cuno?ti adev?rul, dar nu vrei s? recuno?ti c?-l ?tii. La fel nu vrei s? recuno?ti faptul c? erai con?tient? de faptul c? Elyzar era controlat de Themis ?i nu de mine. Ale mele maini erau doar forma ei material?, ?n timp ce vocea mea erau ale ei ganduri spuse Cosmosului ?i revelate lumii. ?i, dac? crezi c? Themis s-a pierdut atunci cand i-ai furat inima, te ?n?eli, c?ci puterea care controleaz? vibra?iile Vie?ii ?i Distrugerii tinde s?-?i recapete forma, iar asta schimb? destine, aduce la via?? noi suflete care au scris ?n al lor viitor rescrierea istoriei Balan?ei.”

  Astfel vocea Haosului, fulgerand ?i tunand pretutindeni, ?ncerca s? trimit? un mesaj lui Eris. Ale ei urechi erau ?ns? astupate, mintea ei era blocat? ?i ea se ?nc?p??ana s? nu vad? adev?rul lumii, ci doar pe sine urcat? pe tronul Cosmosului. ?i, din cauza c? era atat de ?nc?p??anat?, nu putea nici s? accepte s? fac? un pas ?n spate ?i s? renun?e.

  De aceea ?i spunea apoi cu trufie: ?cine a spus c? Themis ar trebui doar s? str?luceasc??” ?ntreba ea. ?Nimeni niciodat? n-a v?zut cine a f?cut Balan?a, la fel cum nimeni nu ?tie ceea ce ea-?i dore?te cu adev?rat. ?i, de ce crezi tu, Haos, c? nu Balan?a e cea care m-a creat pe mine ?i c? ea a f?cut asta pentru c? de fapt ??i dore?te cu ardoare s? conduc? aceast? lume din ?ntuneric?”

  Haosul ?ns? nu se l?sa ?n?elat de cuvinte. Auzind-o vorbind astfel spunea:?Aceasta nu e vocea ta, Eris. Pe buzele tale sunt puse gandurile Geneei, care ?nc?-?i ascunde trupul hidos ?n Palatul ?ntunecat din Paradis, p?zit de Yggdrasil ?i nu poate sc?pa.” ?i, ?n timp ce se uita spre soare, el putea vedea, pe sfera galben? a acestuia, un punct negru, care avea forma unui mic palat de piatr?. ?i, pentru prima dat? ?n atatea milenii, Haosului ?i fu dat s? aud? iar vocea Geneei:

  ?V?d c? n-ai uitat niciodat? cine sunt, Haos,” apoi se auzi un ras puternic r?sunand ?n jur.

  Deloc mirat ?i schi?and un zambet trufa?, Haosul spuse: ?mam?! ?n sfar?it ?mi vorbe?ti, dup? mii ?i mii de ani de lini?te. Asta ?ns? nu m? mir?, ci m? face s? m? ?ntreb dac? ?i-e bine acolo, mam?, ?i dac? ?nc? visezi s?-l conduci pe Yggdrasil ?i s? ai puterea ?ntregului Univers.”

  ?Da, ?nc? visez. Dar, datorit? ?ie, celui care l-a adus din nou la via?? pe Yggdrasil, sunt o prizonier? acum, cea mai rea dintre pedepsele pe care le putea-i inventa, c?ci atunci cand ai decis s?-mi separi sufletul de trup ?i s? le ?nchizi separat, m-ai condamnat la pieire,” a strigat Genea. Apoi un puternic val de energie a fost aruncat peste acei ochi de lup, care p?reau c? ard, ?ncercand s?-i ?nece ?n nefiin??.

  Puterea Geneei ?ns? era limitat?. ?i, aruncand acel val de energie, ea putu doar schimba a lor form? ?i nimic mai mult. Totu?i acea schimbare ?i f?cu s? str?luceasc? mai puternic ?i mai frumos ca niciodat?.

  Apoi, ea auzi glasul fiului ei: ?nu am fost eu cel care te-a ?ngenuncheat, mam?. A fost a ta mandrie ?i prostia ta cea care te-a dus la ruin?. ?i, pentru a face aceast? ruin? s? se simt? mai devastatoare ca niciodat?, ??i v-oi ar?ta ast?zi ce se va ?ntampla ?ntr-o zi de maine,” url? Haosul ?ntr-un final ?n timp ce un val de ur? vibra ?n jurul ochilor s?i. Astfel, cu acea pulsa?ie, o proiec?ie a lumii putu fi v?zut? ?n zare, chiar sub soare, dar atat de departe de nisipul arz?tor al de?ertului.

  ?i acea proiec?ie reflect? ?n a sa form? vastitatea p?mantului, iar asta o f?cu pe Eris s? se cutremure din cauza urii, cu ?ntreaga sa fiin?? ce avea culoarea c?rbunelui umezit de ploaie, deoarece ea nu putea accepta s? vad? cum via?a ?nflorea pe P?mant. Iar acolo, pe iubitele noastre plaiuri ?i pe ?ntinsurile ?ndr?gitei noastre planete, via?a era la ea acas?. Acolo, pe P?mant, era iarb? verde ?i erau ?i cei care iubeau s? danseze ?n ea, atingand cu ging??ie firele ei ?nc?rcate cu rou?, ?n zile dup? ploaie sau ?n zile cu soare, cand M?ritul Helyos permitea soarelui s? s?rute fruntea copacilor seculari, binecuvantandu-i cu via?? lung?.

  Apoi, peste tot, pe ?ntinsul planetei, se putu auzi muzica vie a sufletelor, cantat? u?or de ciripitul melodios al p?s?rilor P?mantului, c?ci acele p?s?ri erau multe ?i frumoase, cu penaj colorat ?i glasuri dumnezeie?ti, ceea ce f?cea ca urechile oamenilor s? prind?, ?n c?u?ul lor, fiecare not?, inima s? tresar? de pl?cere ?n piept, mainile s? bat? din palme, iar picioarele s? tresar? ?n dans. ?i acea muzic? de suflet putea fi ascultat? de oricine, c?ci mesajul transmis de ea putea fi ?n?eles de cei cu inim? pur?, de cei ?ncrancena?i ?i chiar de cei care se ?nchinau r?ului.

  Dar chiar ?i a?a, Eris ura acea melodie cu ?ntreaga ei fiin??, c?ci nu era ceva produs de a ei minte, la fel cum acel mesaj transmis nu-i apar?inea. Din contr?, acel mesaj purta ?n el cuvintele Balan?ei Fericirii, care ?ndemna lumea s? fie mai bun?, s? se bucure de via?? ?i s? se respecte unii pe al?ii.

  Dup? muzic? ?ns? urm? dezam?girea, c?ci Genea putu de asemenea vedea, ?n acea proiec?ie, o tan?r? extrem de frumoas?, de vreo dou?zeci de ani, t?ind al ei cap ?ntr-o crancen? b?t?lie ?n Valea T?cerii. Ea ?ns? nu putu ?n?elege cine era acea tan?r?, c?ci al ei viitor era necunoscut Geneei ?i ea nu putu trece de por?ile acelui suflet ca s? vad? al acelei tinere destin, iar aceasta o f?cu pe Genea s? urle ?nsp?imantat?, s? strige ?nnebunit? de durere, s? ?ncerce s?-?i r?spandeasc? al ei venin peste tot. Ura ei ?ns? f?cu doar s? se amplifice c?ldura de?ertului care ardea atat de puternic a ei carne ?i cea r?nit? ?ntr-un final fu de asemenea Genea, c?ci Eris era de fapt a ei form? material? ?i ambele sim?eau deopotriv? acea mu?c?tur? a fl?c?rilor adanc ?n ale lor oase.

  ?Cine-i ea?” ?ntreb? Genea ?n cele din urm?. R?spuns ?ns? nu primi, pentru o lung? perioad? de timp. ?i, acea lini?te, o f?cu s?-?i piard? capul, s? trag? de lan?uri, ?ncercand s? se elibereze. Dar acele lan?uri erau trainice ?i nu le putu rupe, cu toate c?-?i dorea enorm. Totu?i mi?carea ei disperat? alung? soarele de pe cer ?i o noapte ro?ie c?zu peste Mā?s?ar Kēlaksi, stingand astfel str?lucirea ochilor lui Haos, care apoi disp?rur? ?n neant.

  Ac?ionand astfel, Haosul o l?s? pe Eris, ce avea gandurile Geneiei, s? se fr?mante o lung? perioad? de timp, permi?andu-i s? sufere, ?n timp ce ?n al ei suflet se strecura teama. Apoi, cand Eris ?n sfar?it p?stra t?cerea, obosit? ?i ?nsp?imantat?, vocea Haosului se auzea din nou: ?ceea ce ai v?zut a fost al t?u viitor, mam?, ?i asta se ?ntampl? datorit? faptului c? tu ai dorit mai mult decat ??i era scris pe alba foaie a sor?ii, c?ci atunci cand ai schimbat al t?u destin, atacandu-m? cu ajutorul lui Eris ?i al copiilor mei, ai schimbat ?i destinul acelei copile. Dar, ?ntr-un final, cel care te va ?ngenunchea vei fi tot tu, mam?, c?ci ?ntunericul nu poate conduce f?r? Lumin?, la fel cum Lumina nu poate exista f?r? o Umbr?. Chiar ?i a?a, chiar dac? ?tiu cine e aceast? copil? care ??i va ar?ta ce e poc?in?a, nu-?i voi spune al ei nume. Nu ?nc?, c?ci e scris ?n al t?u destin s?-l afli singur?.

  ?i-l vei afla, mam?! ?l vei afla, dar asta se va ?ntampla atunci cand va fi prea tarziu pentru tine, iar al t?u suflet nu va mai putea fi salvat,” ?i Haosul cufund? apoi din nou de?ertul ?n lini?te, ?n timp ce forma de diamant negru a lui Themis continua s? se roteasc? ?n fa?a ochilor lui Eris, care-?i c?p?t? a ei gandire ?i a ei voin??, c?ci Genea nu putu face fa?? puterii diamantului ?i din nou se ascunse. ?i, astfel, cu rotirea diamantului negru ?naintea ochilor ei, Eris ??i aminti despre trecerea timpului, despre via?a care se scurgea rapid prin ale ei vene ?i despre moartea care-o amenin?a cu distrugerea ?n viitorul care avea s? vin?.